Epuizați, anxioși și „arși”. Ce facem mai departe?

Irina Ghelbur, CEO Interact Media (AGORA):

Este final de iulie și avem două cazuri de Covid19 în redacție, reinfectări din valul care a revenit în această vară. Avem tot mai mulți colegi în companie care prezintă simptome de răceală și stare generală proastă. Peste îngrijorările legate de sănătate, suntem copleșiți de creșterile de preț la aproape toate produsele și serviciile, creșteri care ne afectează personal, pe fiecare în parte, dar și ca business. Plătim mai mult pentru transport, pentru deplasări la filmări, pentru utilități și multe altele. Volumul de muncă rămâne imens, presiunea de a livra produsele media la timp (indiferent de circumstanțe) nu scade deloc.

Îmbolnăvirile din redacție mi-au readus în minte fricile din primăvara-vara 2020, când izbucnea pandemia despre care se știa puțin și care ne-a copleșit nu doar  fizic, mintal, dar și profesional. Ne-am mutat acasă și lucrul n-a mai avut granițe. Îmi aduc aminte că tot în acea perioadă dădeam peste primele articole despre burnout și pericolul arderii profesionale, dar nu le-am privit ca semne de alarmă și necesitatea unei strategii. Da, eram obosiți, dar era mai important să supraviețuim cumva, să ne descurcăm. Prin iarnă, am trecut și prin câteva plecări din companie. Oamenii nu mai puteau, doreau să facă altceva în speranța că „altceva” va fi mai puțin presant. Abia când am revenit parțial după vaccinări la birou ne-am dat seama cât de obosiți eram cu toții. Obosit totuși nu este termenul complet, eram epuizați, anxioși și „arși”. Am încercat să încurajăm concediile, regândirea turelor și volumelor de lucru, ieșirile cu echipa „out of office”. Apoi, a început războiul și  jurnaliștii au intrat iarăși în muncă la foc continuu, 24/7 în prima săptămână de după 24 februarie și o lună după asta fără weekenduri. În martie, atunci când discutam la diverse întâlniri cu donatori și alți membri din breasla jurnaliștilor, spuneam răspicat că din punctul meu de vedere principalele două probleme pentru media independentă acum sunt burnout-ul, pentru care trebuie să gândim soluții cât mai urgent și veșnica problemă de lipsă a banilor (scăderea sau întreruperea contractelor de publicitate a pus presiune și mai mare pe finanțele fragile ale instituțiilor media).  

Cu jurnaliști obosiți, demoralizați e foarte greu să ai instituții media puternice, care să lupte pentru arătarea lucrurilor care nu funcționează. De asta, e foarte important să conștientizăm, noi cei care lucrăm în această industrie media, dar și publicul nostru despre arderea profesională printre jurnaliști, să căutăm împreună soluții, să creăm resurse care să sprijine jurnaliștii și poate „s-o luăm mai ușor” cu presiunea din jur și auto-flagelarea.

Despre sănătatea noastră mintală

Diana Guja, editorialistă AGORA:

Portretul robot al unui jurnalist e cel al unui om cu puțin somn, veșnic în alertă, fără timp pentru familie sau viață personală, cinic, grăbit, detașat, care are un singur scop - o informație exclusivă. Contextul țării noastre mai adaugă la aceste caracteristici nuanțele sale: lipsă de integritate, supunere forțelor politice, lipsă de profesionalism.

Pe de altă parte, meseria de jurnalist continuă să fie romantizată și învăluită într-o mantie de mituri greu de străbătut, chiar dacă în ultimii ani jurnaliștii și managerii media ies tot mai des la rampă și vorbesc deschis despre provocările și impactul asupra vieții și sănătății lor mintale pe care îl are munca într-o redacție.

În acest amestec de mituri și idei preconcepute, despre ce înseamnă să fii jurnalist, se scapă esențialul - jurnalistul este și el om și nimic din ce e uman nu-l înconjoară. Oboseala, epuizarea emoțională, care duce la deziluzii, dezinteres și, într-un final, deznădejde - toate fac parte din cotidianul unui jurnalist. Și, chiar dacă în redacții se mai mai ia la mișto depresia și se ridiculizează necesitatea psihoterapiilor, tema sănătății mintale își face tot mai mult loc tot mai pe agendă - de la ședințele săptămânale de planificare pâna la panelurile conferințelor specializate.

Cifrele din ultimii doi ani arată că suferința psihologică, depresia și anxietatea au înregistrat o creștere cu 25% în comparație cu perioada dinaintea pandemiei. În Republica Moldova, 21% din populația țării s-a confruntat cel puțin o dată cu un episod de depresie, în unele cazuri fiind afectați chiar și copiii de până la 12 ani. Această statistică tristă are, însă, și partea ei pozitivă - oamenii se învață să-și depisteze disconfortul și să vorbească despre el, în căutare de eliberare. Creșterea cifrelor nu înseamnă doar creșterea numărului de cazuri, ci și faptul că ne adresăm mai des după ajutor calificat, ceea ce este deja un mare progres într-o societate în care prefixul „psi” continuă să existe în zona gri a stigmei.

Am putea face cu mult mai multe pentru sănătatea mintală. În primul rând, le-am putea vorbi jurnaliștilor că este în regulă să te simți obosit, anxios sau deprimat și să ceri ajutor, și că asta nu te face mai puțin profesionist, mai puțin adult, mai puțin jurnalist. Am putea oferi mai mult spațiu în redacții, fizic și mintal, pentru grija față de bunăstarea emoțională a jurnaliștilor - ședințe de redacție în care accentele se pun pe atmosfera de lucru, satisfacție, motivație, abia după care pe performanțe și productivitate; sesiuni colective, dar și individuale cu specialiști în sănătatea mintală, care i-ar învăța pe jurnaliști să-și descifreze și înțeleagă stările, dar și cum să le gestioneze. Grija de sănătatea mintală a jurnaliștilor înseamnă și fonduri speciale pentru perioadele de criză (pandemii, războaie etc), din care să fie achitate intervenții-expres, psihoterapii, sesiuni de gestionare a stresului și anxietății, consultații individuale cu specialiști în sănătate mintală.

Lumea se schimbă (chiar dacă uneori avem impresia că trăim tot în Evul Mediu sau, în cel mai bun caz, între cele două războaie mondiale de la începutul sec XX.), viața noastră devine mai complexă și mai complicată, iar presiunea la care suntem supuși, fără precedent.

Într-o lume nouă, cu metode noi. Dacă până nu demult am făcut icoană din munca non-stop, lăudându-ne chiar cu epuizarea, am promovat concurența înverșunată, productivitatea maximă și am repetat ca pe-o mantră că performanța n-are limite, acum, că am ajuns arși și demotivați, e momentul potrivit să acceptăm că omul nu poate funcționa la turații maxime mult timp (iar jurnalistul este și el om, ne-am înțeles mai sus) și, dacă vrem să trăim bine și să ne facem munca cu sens, trebuie să avem grijă de noi: și de trup, și de spirit.

Surse imagini: Cjr.org, Linkedin.com

Evaluarea stării de burnout printre jurnaliștii din Moldova

Chestionar oferit de psihologa Doina Ipatii

Invităm jurnaliștii să participe la un sondaj de evaluare a stării de burnout prin intermediul Inventarului Oldenburg. Instrumentul măsoară două dimensiuni ale sindromului burnout: epuizarea și dezangajarea. Epuizarea este definită drept consecință a efortului excesiv fizic, cognitiv și emoțional sau, altfel, drept consecință a expunerii îndelungate la anumite solicitări în muncă. Dezangajarea se referă la distanțarea de muncă și manifestarea atitudinii negative față de obiectul și conținutul muncii pe care o desfășoară sau față de acest gen de munca în ansamblu.

Inventarul este preluat de la autoarea E. Demerouti, validat lingvistic și statistic pentru populația autohtonă de către Dr. Nelly Balode. Chestionarul a fost elaborat și validat în Germania de către psihologii E. Demerouti și F. Nachreiner.

Afirmațiile pe care le veți reda vizează trăirile și atitudinile Dumneavoastră față de activitatea de muncă. Chestionarul este anonim, nu colectează și nu salvează e-mailuri. Analiza datelor va fi efectuată de Doina Ipatii.

Accesați chestionarul AICI.