Plecarea masivă a cetățenilor R. Moldova peste hotare a afectat și breasla noastră, a jurnaliștilor. O estimare pe care am făcut-o cu ocazia scrierii acestui text arată că în ultimii ani, cel puțin 60 de jurnaliști de televiziune, radio, online și presă scrisă au părăsit țara. O cifră aproape șocantă. Prea mulți care au reprezentat puterea a 4-a în stat au fost nevoiți să plece. Cine știe câți mai sunt acum pe bagaje. 

Acest exod al jurnaliștilor peste hotare, dar și din profesie, unii alegând comunicarea sau PR-ul, nu are cum să nu afecteze calitatea jurnalismului. Cu o mass-media tot mai controlată politic, acasă rămân tot mai puțin jurnaliști care respectă Codul Deontologic, care își asumă niște responsabilități civice și care sunt în serviciul cetățeanului. Nu avem dreptul să judecăm deciziile pe care le luăm fiecare dintre noi. Unii plecăm pentru că ne este tot mai greu să ne facem meseria corect și onest. Alții părăsesc jurnalismul și se angajează în PR pentru că dau de salarii mai mari. Aceste decizii sunt strict individuale. Dar cred că oriunde am fi, putem fi utili și contribui la schimbarea mentalității societății noastre și la democratizarea țării.

Majoritatea jurnaliștilor plecați de acasă nu se mai regăsesc în profesie și sunt nevoiți să ia totul de la zero. Unii dintre colegii de breaslă cu care am discutat spun că motivele plecării lor au fost mai degrabă personale decât profesionale. Am cules câteva opinii:

Svetlana Manole, reporter ProTV, stabilită în Franța: 

„Nu mi-am dorit niciodată să plec din țară, deoarece mă simțeam bine, îmi plăcea enorm ceea ce făceam și simțeam că sunt perspective de creștere profesională, câștigam atât cât să îmi ajungă de trai și nu eram persoana care să se plângă pe greutăți. Am venit în Franța din motive personale, soțul meu având o cariera sportivă în Franța de peste 15 ani”.

Alecu Mătrăgună, prezentator JurnalTV, stabilit în Canada:

„Am plecat din Moldova acum 3 ani împreună cu familia, pentru că am avut nevoie de o schimbare. Am revenit la vechea mea pasiune, medicina. Ce-i drept parțial, aștept să intru în stagiul pentru imagistică medicală. A trebuit să reiau totul practic de la zero”.

Larisa Durbală, reporter Jurnal TV, stabilită în Marea Britanie:

„Am decis să plecăm pentru a oferi nouă și copiilor noștri șansa de a ne dezvolta și a crește într-o societate democratică. Nu e usor să lași tot și să pleci, dar a fost cea mai bună soluție. Acum suntem în proces de recunoaștere a actelor de studii obținute la Chișinău și din toamnă va urma o reprofilare a jurnalistei Larisa Durbala”.

Marina Pânzaru, reporter TV7, stabilită în Portugalia:

„Am plecat din Moldova pentru că eu cred că într-o țară europeană familia noastră va avea mai multe oportunități, iar copilul nostru va crește într-un mediu pozitiv, va avea un trai decent, o carieră pe potrivă. Deocamdată sunt în căutarea unui loc de muncă. În paralel, merg la cursuri de portugheză și scriu articole pe blogul personal”.

Alexandru Popescu, reporter Radio Europa Liberă, stabilit în Marea Britanie:

„E cumva o poveste obișnuită la mine, ca și la mulți alți moldoveni plecați. Și motivele sunt aceleași. Momentan, muncesc în restaurantul unui hotel aproape de locul în care trăiesc. Nu avem nici așteptări mari, nici planuri, nici regrete, nici senzații de dor. Pur și simplu trăim aici fără vreun gând de întoarcere. Aici suntem mai acasă decât în Moldova. Poate că nu am renunțat la jurnalism, însă cu siguranță nu mai doresc să fac jurnalism full-time”. 

Nina Cotorobai, reporter TVC 21, stabilită în Italia:

„Am plecat din Moldova din motive personale, urmându-mi soțul. Aici, mă ocup de comunicare (PR) în cadrul unui centru educativ. La moment sunt împlinită profesional și nu m-aș întoarce în jurnalism. Însă nu am închis definitiv această poartă”.

Eu sunt de mai bine de jumătate de an în Franța, însă nici o clipă nu am încetat să informez oamenii despre ceea ce se întâmplă acasă și în diasporă. Toată activitatea mea de 15 ani în jurnalism este concentrată acum pe blogul www.elenarobu.md. Cum e să faci jurnalism de la distanță? Blogul este o platformă mult mai liberă și mai deschisă pentru exprimarea liberă. Publicul are nevoie de explicații suplimentare ale unor informații pe care le vede la televizor sau pe internet, pentru că avem în mare parte o mass-media toxică, plină de manipulări, dezinformări, minciuni.

Celor care ne reproșează că am părăsit țara pot să le spun că jurnalismul astăzi nu are hotare. Fiind la distanță, pot fi utilă țării prin a oferi exemple de sisteme care funcționează în alte țări. Un asemenea jurnalism însă nu îmi oferă deocamdată un venit lunar, toată activitatea mea pe blog fiind pro bono. Din păcate, nu există granturi care să susțină blogurile personale, aici ar fi o chestiune de gândit pe viitor.

Vă provoc aici, în comentarii, la o discuție sinceră despre ce îi determină pe jurnaliști să plece din țară, să o ia de la zero în străinătate? 

Afectează asta jurnalismul din țară?

Nu mai este profesia atractivă? 

E mai predispus jurnalismul nostru pentru exod decât în alte țări?

Are Moldova, în general, nevoie de jurnaliști?